Atâta îi trebui unchiaşului să auză, ca să-i dea un cuţit ascuţit prin inimă. El,

vezi, nu se împăca cu ceea ce zisese ursitoarea d-a doua. O grije mare îl coprinse şi, de pe acum chiar, începu a plănui cum să facă să-şi scape copilaşul de un asemenea rău. Până una, alta, copilul creştea, asculta pe părinţi şi cartea cu care se născuse din mâini n-o lăsa. Cetea, cetea mereu pe dânsa şi învăţa, de se mira toată lumea de silinţa şi învăţătura dânsului. Când se făcu ca de nouă ani, ştia câte în lună şi în soare. El însuşi ajunsese să fie o carte, şi toţi megiaşii veneau la dânsul şi-l întrebau despre păsurile lor. Unchiaşul se bucura, nu se bucura de fiul său, dară baba ştiu că nu mai putea de bucurie, văzându-l şi frumos, şi cu atâta procopseală într-însul. Unchiaşul, vezi, era cu cuiul la inimă; ştia el ce ştia, dară la nimeni nu spunea. Băiatul de ce creştea, d-aia se făcea mai frumos şi mai învăţat. Tot satul îl cinstea şi îl asculta ca pe cine ştie cine; iară unchiaşul, de ce trecea timpul, d-aia se întrista.
Petre Ispirescu

Fumurile veleitarului se cred aburi ai pâinii spiritului.
N. Petrescu-Redi

Cauza principală a problemelor sunt soluţiile lor.
Eric Sevareid

În politică trebuie să faci trocuri, ca să te alegi cu... troace!
Gigi Burlacu

Arta la români: arta de a supravieţui.
Victor Martin

Femeile sunt asemenea giruetelor: ele se opresc când ruginesc.
Voltaire

Ne putem evalua viaţa după impulsul către posesie, care ne ia din libertate.
Octavian Sărbătoare

Voinţa, nu pornirea trupească, împinge la desfrânare.
Publilius Syrus

Când ai ajuns celebru, există riscul de a ţi se publica orice.
Iulian Bostan

Mă duc la un nutriţionist şi îl întreb pe el ce trebuie să fac.
Mihaela Rădulescu