fi considerat viaţa mea drept manifestarea unei boli! Viaţa seamănă puţin cu boala, aşa cum merge tărâş-grăpiş, şi-şi are ameliorările şi înrăutăţirile ei zilnice. Spre deosebire de celelalte boli însă, viaţa e întotdeauna mortală. Nu suportă tratamente. Ar fi ca şi cum am vrea să ne astupăm toate găurile trupului, luându-le drept răni. Am muri sufocaţi, îndată ce am începe tratamentul.
Italo Svevo
Un sărut legal nu este tot atât de valoros cât un sărut furat.
Vasile Culidiuc
Când din punct de vedere sapienţial creşti, ajungi să trăieşti o iubire ca-n poveşti.
Michelle Rosenberg
Liza, ce bine te înţeleg! Tu ai nouăsprezece ani, eu numai şaisprezece, dar şi eu iubesc un om însurat. Nici mie viaţa nu mai are ce să-mi ofere. Tu ai luat drumul rugăciunii, eu sunt sătulă de rugăciuni, fiindcă tata e preot. Prefer moarte, Liza, la mort carrement.
Adrian Timofte
Pământ. Planeta izgoniţilor din eden.
David Boia
Procurorii sunt stresanţi! Din cauza lor, atâţia infractori sunt nevoiţi să ia drumul exilului.
Valeriu Butulescu
Emil Cioran a fost profet. A sosit clipa pe care filozoful a considerat-o inevitabilă, aceea a căderii umanităţii din timp. Din acest moment, omul, suportând, umil, cea de a doua izgonire din paradis, suportând trauma celui de al doilea paradis pierdut, nu mai trăieşte cu nostalgia edenului, ci cu nostalgia timpului. Astfel, viaţa individului social contemporan nu mai reprezintă un flux temporal continuu, o plenitudine, ci timpul lui se înşiră ca mărgele pe aţa vieţii, clipă lângă clipă. Totuşi, între două clipe se produce un break, greu calculabil, imposibil de anticipat într-un cosmos măsurat cu viteza luminii, dar el există. O spărtură ca un tunel adânc în drumul existenţial imaginat ca destin, pe care individul a încorporat-o inconştient, astfel că, pentru omul căzut din timp, accidentul, întâmplarea sunt forme de a fi, sunt necesităţi care se pot manifesta ca întâmplare în orice clipă. În orice clipă, deci, individul poate străbate cu o viteză superluminică, viteza, deocamdată, doar intuită a gândului, distanţa de la extaz la agonie, de la sublim la ridicol, de la vis la abis, de la normalitate la anormalitate
Doina-Maria Constantin
Unii fac o facultate, alţii termină o facultate. Culmea e că-i acelaşi lucru!
Dorel Schor
Consider că este o cauză suficientă aceea căreia nu-i lipseşte nimic din ceea ce este necesar pentru producerea efectului. O asemenea cauză este şi o cauză necesară căci, dacă ar fi posibil ca o cauză suficientă să nu producă efectul, atunci i-ar lipsi ceva din ceea ce-i trebuie pentru a-l produce, iar în cazul acesta nu ar fi suficientă. Dar dacă este imposibil ca o cauză suficientă să nu-şi producă efectul, înseamnă că o cauză suficientă este şi o cauză necesară. De aici este evident că tot ceea ce se produce, se produce cu necesitate, căci orice lucru care se produce are o cauză suficientă, fără de care nu s-ar fi produs;tot de aceea, acţiunile voluntare sunt necesitate.
Iulia Dragomir
Italo Svevo
Un sărut legal nu este tot atât de valoros cât un sărut furat.
Vasile Culidiuc
Când din punct de vedere sapienţial creşti, ajungi să trăieşti o iubire ca-n poveşti.
Michelle Rosenberg
Liza, ce bine te înţeleg! Tu ai nouăsprezece ani, eu numai şaisprezece, dar şi eu iubesc un om însurat. Nici mie viaţa nu mai are ce să-mi ofere. Tu ai luat drumul rugăciunii, eu sunt sătulă de rugăciuni, fiindcă tata e preot. Prefer moarte, Liza, la mort carrement.
Adrian Timofte
Pământ. Planeta izgoniţilor din eden.
David Boia
Procurorii sunt stresanţi! Din cauza lor, atâţia infractori sunt nevoiţi să ia drumul exilului.
Valeriu Butulescu
Emil Cioran a fost profet. A sosit clipa pe care filozoful a considerat-o inevitabilă, aceea a căderii umanităţii din timp. Din acest moment, omul, suportând, umil, cea de a doua izgonire din paradis, suportând trauma celui de al doilea paradis pierdut, nu mai trăieşte cu nostalgia edenului, ci cu nostalgia timpului. Astfel, viaţa individului social contemporan nu mai reprezintă un flux temporal continuu, o plenitudine, ci timpul lui se înşiră ca mărgele pe aţa vieţii, clipă lângă clipă. Totuşi, între două clipe se produce un break, greu calculabil, imposibil de anticipat într-un cosmos măsurat cu viteza luminii, dar el există. O spărtură ca un tunel adânc în drumul existenţial imaginat ca destin, pe care individul a încorporat-o inconştient, astfel că, pentru omul căzut din timp, accidentul, întâmplarea sunt forme de a fi, sunt necesităţi care se pot manifesta ca întâmplare în orice clipă. În orice clipă, deci, individul poate străbate cu o viteză superluminică, viteza, deocamdată, doar intuită a gândului, distanţa de la extaz la agonie, de la sublim la ridicol, de la vis la abis, de la normalitate la anormalitate
Doina-Maria Constantin
Unii fac o facultate, alţii termină o facultate. Culmea e că-i acelaşi lucru!
Dorel Schor
Consider că este o cauză suficientă aceea căreia nu-i lipseşte nimic din ceea ce este necesar pentru producerea efectului. O asemenea cauză este şi o cauză necesară căci, dacă ar fi posibil ca o cauză suficientă să nu producă efectul, atunci i-ar lipsi ceva din ceea ce-i trebuie pentru a-l produce, iar în cazul acesta nu ar fi suficientă. Dar dacă este imposibil ca o cauză suficientă să nu-şi producă efectul, înseamnă că o cauză suficientă este şi o cauză necesară. De aici este evident că tot ceea ce se produce, se produce cu necesitate, căci orice lucru care se produce are o cauză suficientă, fără de care nu s-ar fi produs;tot de aceea, acţiunile voluntare sunt necesitate.
Iulia Dragomir