ascund nedreptatea. Posteritatea nu vreau să afle că am suferit de foame din cauza fraţilor mei. Sunt prea mândru în sărăcia mea.
Mihai Eminescu
Ai prefera să fii surd sau orb?
Michael Atiyah
În moarte toţi sunt egali până la proba contrarie.
David Boia
Dragostea nu se umflă-n pene decât pentru a proba cât mai are de crescut, până-ţi umple inima.
Cornel Stelian Popa
Natura ne clădeşte, iar noi ne reclădim.
Harry Ross
Compensaţie. Cu cât slăbeşte trupul se întăreşte spiritul.
David Boia
Obişnuit spectru social: mase gri, grimase...
Constantin Ardeleanu
La pomul lăudat să nu te duci cu sacul, dar nici cu securea, merită şi el încă o şansă.
Viorica Găinariu
Ce rost ar avea să dau explicaţii despre inexplicabilul trăit dincolo de conştiinţa mea, când în lumea din care provin, totul este relativ, ci nu veşnic... Şi cum relativismul a rămas veşnic şi cum nimeni nu va împărtăşi vreodată în totalitate propriile mele păreri şi cuvinte, devenind geamănul – suflet, mă rezum să trăiesc în cele două lumi paralele, în cea reală şi în cea abstractă, opturând spaţiul dintre cele două cu absolutismul şi caracterul arbitrar fără de care ideile umanitare nu ar putea progresa şi nu s-ar putea propulsa, lipsa acestora ducând la un suport moral mai puţin sănătos.
Rodica Nicoleta Ion
Mihai Eminescu
Ai prefera să fii surd sau orb?
Michael Atiyah
În moarte toţi sunt egali până la proba contrarie.
David Boia
Dragostea nu se umflă-n pene decât pentru a proba cât mai are de crescut, până-ţi umple inima.
Cornel Stelian Popa
Natura ne clădeşte, iar noi ne reclădim.
Harry Ross
Compensaţie. Cu cât slăbeşte trupul se întăreşte spiritul.
David Boia
Obişnuit spectru social: mase gri, grimase...
Constantin Ardeleanu
La pomul lăudat să nu te duci cu sacul, dar nici cu securea, merită şi el încă o şansă.
Viorica Găinariu
Ce rost ar avea să dau explicaţii despre inexplicabilul trăit dincolo de conştiinţa mea, când în lumea din care provin, totul este relativ, ci nu veşnic... Şi cum relativismul a rămas veşnic şi cum nimeni nu va împărtăşi vreodată în totalitate propriile mele păreri şi cuvinte, devenind geamănul – suflet, mă rezum să trăiesc în cele două lumi paralele, în cea reală şi în cea abstractă, opturând spaţiul dintre cele două cu absolutismul şi caracterul arbitrar fără de care ideile umanitare nu ar putea progresa şi nu s-ar putea propulsa, lipsa acestora ducând la un suport moral mai puţin sănătos.
Rodica Nicoleta Ion