cu ea, se stinge şi speranţa de viaţă a românilor.
Dumitru Delcă
Uşa automată a cabinetului profesorului Manea se deschise şi intră o fată scundă, tare timidă, slăbuţă, cu un superb păr blond lung, foarte lung şi cu doi minunaţi ochi mari şi verzi, de un verde aprins şi curat, ca de smarald. După ce se priviră puţin, Lia şi Maria se salutară.
Cornelia Georgescu
Nu se poate ajunge la egalitate, cei din faţă fiind mai mult decât egali.
David Boia
Invincibili. O armată care fuge atât de repede este greu de învins.
Valeriu Butulescu
Limba se simte mai liberă în celula gurii sale decât în afara ei. La fel e şi cu gândirea robită după cortina sa ideologică.
Cornel Stelian Popa
Nesimţirea are prea multe drepturi, iar bunul simţ, prea puţine.
Ştefan Mîrzac
Ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic azi, am răsărit eu în locul Soarelui şi a apus el în locul meu...
Alin Ghiorghieş
Fiecare fiinţă poartă povestea proprie, după cortină...
Ana Iordache
Omul nu se abate de la calea cea bună, îşi stăpâneşte simţurile, are ruşine, se poartă cum trebuie atâta timp cât nu pătrund în inima lui săgeţile privirilor nimicitoare de statornice pe care frumoasele cu gene lungi le aruncă din arcul sprâncenelor.
Terenţiu
Dumitru Delcă
Uşa automată a cabinetului profesorului Manea se deschise şi intră o fată scundă, tare timidă, slăbuţă, cu un superb păr blond lung, foarte lung şi cu doi minunaţi ochi mari şi verzi, de un verde aprins şi curat, ca de smarald. După ce se priviră puţin, Lia şi Maria se salutară.
Cornelia Georgescu
Nu se poate ajunge la egalitate, cei din faţă fiind mai mult decât egali.
David Boia
Invincibili. O armată care fuge atât de repede este greu de învins.
Valeriu Butulescu
Limba se simte mai liberă în celula gurii sale decât în afara ei. La fel e şi cu gândirea robită după cortina sa ideologică.
Cornel Stelian Popa
Nesimţirea are prea multe drepturi, iar bunul simţ, prea puţine.
Ştefan Mîrzac
Ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic azi, am răsărit eu în locul Soarelui şi a apus el în locul meu...
Alin Ghiorghieş
Fiecare fiinţă poartă povestea proprie, după cortină...
Ana Iordache
Omul nu se abate de la calea cea bună, îşi stăpâneşte simţurile, are ruşine, se poartă cum trebuie atâta timp cât nu pătrund în inima lui săgeţile privirilor nimicitoare de statornice pe care frumoasele cu gene lungi le aruncă din arcul sprâncenelor.
Terenţiu