care nu vrea, dar face, e un bărbat însurat.
Dacian Nemeş
Dacă ar fi să aleg între viaţă şi moarte aş alege infinitul... şi infinitul este iubirea!
Ioan Ciprian Moroşanu
Prin globalizare, stratul de ozon se va distruge în mod uniform.
Cornelia Georgescu
Omul nu se naşte nici liber, nici singur, doar îşi închipuie asta din când în când, ca pe un drept la eternitate!
Tudor Gheorghe Calotescu
Tu eşti acea filă pe care voi scrie în fiecare zi cât de frumoasă eşti...
Vasile Maricel Grosu
Ce-mi place la o fată? Îmi place o fată care mă place, o fată care ştie cum să zâmbească şi vede partea frumoasă a lucrurilor. O fată care mă face să fiu o persoană mai bună.
Lucian Blaga
Te tot menţii în formă?! Dar în conţinut?
Traian Vasilcău
Din zori şi până-n amurg, albinele tot mulg florile de cireş...
Girel Barbu
Fac o deosebire literară între a muri, a fi sinucis de alţii şi a pieri sau a fi dus la pieire. Moartea e un favor, mai nou; un om care moare în braţele celor iubiţi are favorul unei pronii mântuitoare, dincolo. Cei care pier, oameni, popoare, valori, nu lasă nicio urmă. Iar cei care se lasă sinucişi — cu alcool, disperare, minciună, sau titluri şi putere — aceia îşi încep, murind, o lungă ispăşire.
Ion D. Sîrbu
Dacian Nemeş
Dacă ar fi să aleg între viaţă şi moarte aş alege infinitul... şi infinitul este iubirea!
Ioan Ciprian Moroşanu
Prin globalizare, stratul de ozon se va distruge în mod uniform.
Cornelia Georgescu
Omul nu se naşte nici liber, nici singur, doar îşi închipuie asta din când în când, ca pe un drept la eternitate!
Tudor Gheorghe Calotescu
Tu eşti acea filă pe care voi scrie în fiecare zi cât de frumoasă eşti...
Vasile Maricel Grosu
Ce-mi place la o fată? Îmi place o fată care mă place, o fată care ştie cum să zâmbească şi vede partea frumoasă a lucrurilor. O fată care mă face să fiu o persoană mai bună.
Lucian Blaga
Te tot menţii în formă?! Dar în conţinut?
Traian Vasilcău
Din zori şi până-n amurg, albinele tot mulg florile de cireş...
Girel Barbu
Fac o deosebire literară între a muri, a fi sinucis de alţii şi a pieri sau a fi dus la pieire. Moartea e un favor, mai nou; un om care moare în braţele celor iubiţi are favorul unei pronii mântuitoare, dincolo. Cei care pier, oameni, popoare, valori, nu lasă nicio urmă. Iar cei care se lasă sinucişi — cu alcool, disperare, minciună, sau titluri şi putere — aceia îşi încep, murind, o lungă ispăşire.
Ion D. Sîrbu