În secolul douăzeci, au fost totalitariştii – naziştii germani şi comuniştii ruşi. Ruşii au persecutat

erezia cu mai multă cruzime decât Inchiziţia. Şi şi-au închipuit că învăţaseră din greşelile trecutului; în tot cazul, un lucru au ştiut: că nu trebuie să martirizezi pe nimeni. Înainte de a-şi expune victimile în procese publice, îşi propuneau în mod voit să le distrugă demnitatea. Îi storceau de vlagă în tortură şi claustrare, până când ajungeau nişte cârpe nenorocite care se târau în faţa oricui şi mărturiseau orice li se punea în gură, se acopereau cu noroi pe ei înşişi, se acuzau unul pe altul şi se ascundeau unul după altul scâncind după milă. Şi totuşi, după câţiva ani, acelaşi lucru s-a petrecut: morţii erau martiri, iar degradarea lor era uitată. Tot aşa, de ce s-a întâmplat asta? În primul rând pentru că mărturisirile pe care le făceau erau evident smulse şi neadevărate. Noi nu facem asemenea greşeli. Toate mărturisirile făcute aici sunt adevărate. Noi le facem să fie adevărate.
Llelu Nicolae Vălăreanu

Lucrarea necontenită a vieţii e clădirea morţii.
Michel de Montaigne

Minciunile unui bărbat pot face dintr-o femeie o zeiţă.
Yasushi Inoue

Pentru a-i conduce pe oameni, mergi înaintea lor.
Lao Tse

Venerează-i pe Buddha şi pe pe zei, dar nu depinde de ei.
Miyamoto Musashi

Păstrează întotdeauna lucrurile în perspectivă.
Angie Martinez

Multe din poemele scrise cu sânge la tinereţe se decolorează la bătrâneţe.
Nicolae Mareş

S-a propus schimbarea a 25% dintre directori; aceştia au promis că se vor schimba.
Victor Martin

Un semn al celebrităţii este că numele cuiva valorează mai mult decât prestaţiile sale.
Daniel Boorstin

După cum orice deţinător de pisică ştie, nimeni nu poate deţine o pisică.
Paul Preda Păvălache