Fără principii clare, sorbind în tăcere întunericul vom gusta clipele goale, aromate cu ispită şi fior. Atingerea aceasta fierbinte, tăinuită la margine de nebunie îţi va brăzda trupul umed, ars de poftă şi geamăt. Are şi timpul fantezia lui. Ne apropie subtil, înlănţuind fără grabă sufletele flămânde. După căutare neîntreruptă se domină reciproc pe rând hrănindu-şi liniştea cu iubire. Se iartă, uitând de sine fără pretenţii şi contradicţie. Se cheamă neîntrerupt până vibrează sub aceiaşi emoţie firavă şi intensă. Asta nu-i mai mult decât egoism. Nu-i mai mult decât strigătul acelei tăceri împărţite cu dărnicie la final de vis. Ştiut doar de noi. Neîmpărţit cu străinii care în limita impusă de gând ne ştiu ca doi hoinari fără poveste. I-am păcălit...
Andreea Palasescu
Nedreptatea s-a generalizat. La noi şi unghiul drept e cam obtuz, în ultima vreme.
Valeriu Butulescu
Răzbunarea umană e indubitabil o mare capcană! Dând dovadă de prudenţă, omul trebuie să o lase în mâinile de fier ale destinului în timp ce lucrează cu consecvenţă la broderia în culori calde a fericirii sale.
Michelle Rosenberg
Încercarea de a crea Linişte, produce şi mai mult zgomot, pentru că Liniştea nu poate fi creată. Liniştea există deja, liberă de orice formă de sunet sau de zgomot. Dacă încerci să creezi Linişte, astupi realitatea cu o dorinţă şi creezi rezistenţă la ceea ce este, iar această rezistenţă determină apariţia blocajelor sonore, din simplul motiv că opunerea la ceea ce este, te face prizonierul realităţii asupra căreia acţionezi cu rezistenţă. În clipele de zgomot, lupta contra zgomotului nu este calea către Linişte, pentru că elementul pe care îl condamni, prosperă în realitatea ta, din simplul motiv că energia pe care tu o investeşti în lupta contra lui, reprezintă o hrană pentru el. Ceea ce condamni îşi va mări ponderea prezenţei în realitatea ta, deoarece chiar tu alimentezi energetic această prezenţă. Prin lupta împotriva zgomotului, devii una cu lupta şi devii prizonier în captivitatea zgomotului, întrucât la Linişte nu se ajunge prin război. La Linişte se ajunge prin Sine. Adică, prin Linişte. Deci, nu poţi ajunge la Linişte prin zgomot, ci prin Linişte.
Cătălin Manea
Când simţul datoriei se stinge şi frica de lege dispare, abia atunci începe marea teroare.
Valeriu Butulescu
S-a uitat ţintă la moarte toată viaţa, însă a murit fără s-o vadă!
Emil Utalea
Urechea unei mame este atât de fină încât, chiar adormită, aude şi cel mai mic suspin al copilului ei.
George Budoi
Ce fel de victorii sunt cele care te epuizează şi nu mai ai putere să te bucuri de ele?
Ştefan Mîrzac
Văzându-i pe Adam şi Eva încălcându-i interdicţia, Creatorul a exclamat: Ce păcat!
Marius Robu
Andreea Palasescu
Nedreptatea s-a generalizat. La noi şi unghiul drept e cam obtuz, în ultima vreme.
Valeriu Butulescu
Răzbunarea umană e indubitabil o mare capcană! Dând dovadă de prudenţă, omul trebuie să o lase în mâinile de fier ale destinului în timp ce lucrează cu consecvenţă la broderia în culori calde a fericirii sale.
Michelle Rosenberg
Încercarea de a crea Linişte, produce şi mai mult zgomot, pentru că Liniştea nu poate fi creată. Liniştea există deja, liberă de orice formă de sunet sau de zgomot. Dacă încerci să creezi Linişte, astupi realitatea cu o dorinţă şi creezi rezistenţă la ceea ce este, iar această rezistenţă determină apariţia blocajelor sonore, din simplul motiv că opunerea la ceea ce este, te face prizonierul realităţii asupra căreia acţionezi cu rezistenţă. În clipele de zgomot, lupta contra zgomotului nu este calea către Linişte, pentru că elementul pe care îl condamni, prosperă în realitatea ta, din simplul motiv că energia pe care tu o investeşti în lupta contra lui, reprezintă o hrană pentru el. Ceea ce condamni îşi va mări ponderea prezenţei în realitatea ta, deoarece chiar tu alimentezi energetic această prezenţă. Prin lupta împotriva zgomotului, devii una cu lupta şi devii prizonier în captivitatea zgomotului, întrucât la Linişte nu se ajunge prin război. La Linişte se ajunge prin Sine. Adică, prin Linişte. Deci, nu poţi ajunge la Linişte prin zgomot, ci prin Linişte.
Cătălin Manea
Când simţul datoriei se stinge şi frica de lege dispare, abia atunci începe marea teroare.
Valeriu Butulescu
S-a uitat ţintă la moarte toată viaţa, însă a murit fără s-o vadă!
Emil Utalea
Urechea unei mame este atât de fină încât, chiar adormită, aude şi cel mai mic suspin al copilului ei.
George Budoi
Ce fel de victorii sunt cele care te epuizează şi nu mai ai putere să te bucuri de ele?
Ştefan Mîrzac
Văzându-i pe Adam şi Eva încălcându-i interdicţia, Creatorul a exclamat: Ce păcat!
Marius Robu